dervelit definitie

credit rapid online ifn

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc. verb tranzitivdervelesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidervelit

dervelit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dervelit dervelitul derveli dervelita
plural derveliți derveliții dervelite dervelitele
genitiv-dativ singular dervelit dervelitului dervelite dervelitei
plural derveliți derveliților dervelite dervelitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z