dervelire definitie

credit rapid online ifn

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc. verb tranzitivdervelesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidervelire

dervelire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dervelire dervelirea
plural derveliri dervelirile
genitiv-dativ singular derveliri dervelirii
plural derveliri dervelirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z