derveli definitie

credit rapid online ifn

dervelésc v. tr. (d. dîrvală saŭ var. din terfelesc și berghelesc. Cp. și cu ung. durválni, a se deteriora). Est. Stric, urîțesc: mi s’aŭ dervelit mînile curățind la nucĭ. V. drevelesc. verb tranzitivdervelesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiderveli

derveli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)derveli dervelire dervelit dervelind singular plural
dervelind derveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dervelesc (să)dervelesc derveleam dervelii dervelisem
a II-a (tu) dervelești (să)dervelești derveleai derveliși derveliseși
a III-a (el, ea) dervelește (să)derveleai dervelea derveli dervelise
plural I (noi) dervelim (să)dervelim derveleam dervelirăm derveliserăm
a II-a (voi) derveliți (să)derveliți derveleați dervelirăți derveliserăți
a III-a (ei, ele) dervelesc (să)dervelească derveleau derveli derveliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z