derutare definitie

credit rapid online ifn

DERUTÁRE s.f. Acțiunea de a deruta și rezultatul ei. [< deruta]. substantiv femininderutare

derutáre s. f., g.-d. art. derutắrii; pl. derutắri substantiv femininderutare

credit rapid online ifn

DERUTÁRE, derutări, s. f. Acțiunea de a deruta și rezultatul ei. – V. deruta. substantiv femininderutare

DERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter]. verb tranzitivderuta

derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter. verb tranzitivderuta

DERUTÁ vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter) verb tranzitivderuta

derutá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruteáză verb tranzitivderuta

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. Din fr. dérouter. verb tranzitivderuta

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta. verb tranzitivderuta

*derutéz v. intr. (fr. dé-router, d. route, drum, d. lat. rupta [via], cale ruptă [derivată] din alta). Fac pe cineva să-șĭ peardă drumu, dezorientez. Fig. Încurc, dezorientez, zăpăcesc. verb tranzitivderutez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiderutare

derutare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derutare derutarea
plural derutări derutările
genitiv-dativ singular derutări derutării
plural derutări derutărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z