DERUTÁNT, -Ă adj. Care derutează. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. déroutant]. adjectivderutant
derutánt adj. m., pl. derutánți; f. derutántă, pl. derutánte adjectivderutant
DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant. adjectivderutant
DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. (Franțuzism) Care dezorientează, care derutează. Formele... dădeau la iveală un aspect anarhic și derutant. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/2. adjectivderutant
derutant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | derutant | derutantul | derutantă | derutanta |
plural | derutanți | derutanții | derutante | derutantele | |
genitiv-dativ | singular | derutant | derutantului | derutante | derutantei |
plural | derutanți | derutanților | derutante | derutantelor |