Alege sensul dorit: deruta -substantiv feminin deruta -verb tranzitiv

deruta definitie

credit rapid online ifn

DERÚTĂ s.f. Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. déroute]. substantiv femininderută

DERÚTĂ s. f. stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute) substantiv femininderută

credit rapid online ifn

derútă s. f., g.-d. art. derútei; pl. derúte substantiv femininderută

DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute. substantiv femininderută

DERÚTĂ s. f. Dezorientare, zăpăceală. substantiv femininderută

la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz. substantiv femininladerută

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic. substantiv femininavorbilaasuceală

DERUTÁ vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter]. verb tranzitivderuta

derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter. verb tranzitivderuta

DERUTÁ vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter) verb tranzitivderuta

derutá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruteáză verb tranzitivderuta

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. Din fr. dérouter. verb tranzitivderuta

DERUTÁ, derutez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta. verb tranzitivderuta

*derutéz v. intr. (fr. dé-router, d. route, drum, d. lat. rupta [via], cale ruptă [derivată] din alta). Fac pe cineva să-șĭ peardă drumu, dezorientez. Fig. Încurc, dezorientez, zăpăcesc. verb tranzitivderutez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideruta

deruta  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deruta derutare derutat derutând singular plural
derutând derutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derutez (să)derutez derutam derutai derutasem
a II-a (tu) derutezi (să)derutezi derutai derutași derutaseși
a III-a (el, ea) derutea (să)derutai deruta derută derutase
plural I (noi) derutăm (să)derutăm derutam derutarăm derutaserăm
a II-a (voi) derutați (să)derutați derutați derutarăți derutaserăți
a III-a (ei, ele) derutea (să)deruteze derutau deruta derutaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z