deroga definitie

credit rapid online ifn

*deróg, a -á v. intr. (lat. dé-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conjugă ca ab-rog). Stabilesc o dispozițiune contrară uneĭ legĭ saŭ unuĭ act anterior: a deroga de la lege. Nu-mĭ păstrez demnitatea. Fac un lucru care-mĭ atrage perderea ranguluĭ (noblețeĭ, demnitățiĭ): odinioară, nobilu care se făcea negustor deroga. verbderog

DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare]. verbderoga

credit rapid online ifn

DEROGÁ vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare) verbderoga

derogá (a ~) (a face o excepție) vb., ind. prez. 3 derógă; conj. prez. 3 să deróge verbderoga

derogà v. 1. a modifica sau a înfrânge o lege, un uz: a deroga la un contract; 2. a-și pierde nobleța, demnitatea, rangul; 3. a nu se conforma cu. verbderogà

DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A face o excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. – Din fr. déroger, lat. derogare. verbderoga

DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. (Urmat de de­terminări introduse prin prep. « de la ») A se abate de la o lege, de la un regulament etc. verbderoga

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideroga

deroga  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deroga derogare derogat derogând singular plural
derogând derogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derog (să)derog derogam derogai derogasem
a II-a (tu) derogi (să)derogi derogai derogași derogaseși
a III-a (el, ea) dero (să)derogai deroga derogă derogase
plural I (noi) derogăm (să)derogăm derogam derogarăm derogaserăm
a II-a (voi) derogați (să)derogați derogați derogarăți derogaserăți
a III-a (ei, ele) dero (să)deroge derogau deroga derogaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z