derocare definitie

credit rapid online ifn

DEROCÁRE s.f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. [< deroca]. substantiv femininderocare

DEROCÁRE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca. substantiv femininderocare

credit rapid online ifn

*deróc și chéz, a - v. tr. (de și rocă; fr. dérocher). Scot de pe un metal prețios, pin ajutoru aciduluĭ sulfuric amestecat cu multă apă, corpurile grase și oxidele care s’aŭ format la a doŭa topire. verb tranzitivderoc

DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher]. verb tranzitivderoca

DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher) verb tranzitivderoca

derocá (a ~) (a curăța de roci) vb., ind. prez. 3 derocheáză verb tranzitivderoca

DEROCÁ, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. Din fr. dérocher. verb tranzitivderoca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiderocare

derocare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derocare derocarea
plural derocări derocările
genitiv-dativ singular derocări derocării
plural derocări derocărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z