deroca definitie

credit rapid online ifn

*deróc și chéz, a - v. tr. (de și rocă; fr. dérocher). Scot de pe un metal prețios, pin ajutoru aciduluĭ sulfuric amestecat cu multă apă, corpurile grase și oxidele care s’aŭ format la a doŭa topire. verb tranzitivderoc

DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher]. verb tranzitivderoca

credit rapid online ifn

DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. (< fr. dérocher) verb tranzitivderoca

derocá (a ~) (a curăța de roci) vb., ind. prez. 3 derocheáză verb tranzitivderoca

DEROCÁ, derochez, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. Din fr. dérocher. verb tranzitivderoca

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideroca

deroca  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deroca derocare derocat derocând singular plural
derocând derocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derochez (să)derochez derocam derocai derocasem
a II-a (tu) derochezi (să)derochezi derocai derocași derocaseși
a III-a (el, ea) derochea (să)derocai deroca derocă derocase
plural I (noi) derocăm (să)derocăm derocam derocarăm derocaserăm
a II-a (voi) derocați (să)derocați derocați derocarăți derocaserăți
a III-a (ei, ele) derochea (să)derocheze derocau deroca derocaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z