derobare definitie

credit rapid online ifn

DEROBÁRE s.f. Faptul de a deroba; sustragere, eschivare. [< deroba]. substantiv femininderobare

DEROBÁRE s. f. Acțiunea de a se deroba.V. deroba. substantiv femininderobare

credit rapid online ifn

DEROBÁ vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția pe care i-o impune călărețul. ♦ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. [< fr. dérober]. verbderoba

DEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober) verbderoba

!derobá (a se ~) (a se sustrage) vb. refl., ind. prez. 3 se derobeáză verbderoba

DEROBÁ, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc.Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober. verbderoba

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiderobare

derobare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derobare derobarea
plural derobări derobările
genitiv-dativ singular derobări derobării
plural derobări derobărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z