deroba definitie

credit rapid online ifn

DEROBÁ vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția pe care i-o impune călărețul. ♦ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. [< fr. dérober]. verbderoba

DEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober) verbderoba

credit rapid online ifn

!derobá (a se ~) (a se sustrage) vb. refl., ind. prez. 3 se derobeáză verbderoba

DEROBÁ, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc.Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober. verbderoba

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideroba

deroba  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deroba derobare derobat derobând singular plural
derobând derobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derobez (să)derobez derobam derobai derobasem
a II-a (tu) derobezi (să)derobezi derobai derobași derobaseși
a III-a (el, ea) derobea (să)derobai deroba derobă derobase
plural I (noi) derobăm (să)derobăm derobam derobarăm derobaserăm
a II-a (voi) derobați (să)derobați derobați derobarăți derobaserăți
a III-a (ei, ele) derobea (să)derobeze derobau deroba derobaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z