reduceri si promotii 2018
Definitie derivat - ce inseamna derivat - Dex Online

derivat definitie

DERIVÁT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva]. adjectiv derivat

DERIVÁT I. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero. (< deriva, după fr. dérivée) adjectiv derivat

*derivát n., pl. e saŭ și m. Gram. Cuvînt care se derivă din alt cuvînt: făget e un derivat de la fag. Corp rezultat din prefacerea altuĭa: cașu e un derivat al lapteluĭ. adjectiv derivat

derivát1 (substanță) s. m., pl. deriváți adjectiv derivat

derivát2 (produs industrial, cuvânt, lucru) s. n., pl. deriváte adjectiv derivat

derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta. adjectiv derivat

DERIVÁT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva. adjectiv derivat

DERIVÁT1, (1) derivați, s. m. și (2-4) derivate, s. n. 1. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. Nitrobenzenul este un derivat al benzenului. 2. Produs industrial extras dintr-o materie primă. Acum face o lucrare foarte importantă: derivatele din arpacaș. BARANGA, I. 158. 3. (Lingv.) Cuvînt care derivă (1 b) de la alt cuvînt. « Muncitor » e un derivat de la « munci ». 4. Lucru care rezultă, își trage obîrșia, derivă (1) din altul. Cred că acest sentiment era mai curînd un derivat al fricii. CAMIL PETRESCU, U. N. 337. adjectiv derivat

DERIVÁT2, -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul prin­cipal. Un canal derivat. adjectiv derivat

derív, a -á v. tr. (lat. de-rivo, riváre, d. rivus, rîŭ. V. rival). Depărtez de cursu orĭ de drumu luĭ. Gram. Trag originea unuĭ cuvînt. V. refl. Vin, provin: Român se derivă din Roman, cașu se derivă din lapte. – ca v. intr. e greșit. Decĭ: cașu se derivă, nu: derivă. verb tranzitiv deriv

derivá (a ~) vb., ind. prez. 3 derívă verb tranzitiv deriva

DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea în..., a veni din... 2. tr. A abate o apă din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se îndepărta de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. [P.i. deriv, -vez. / < fr. dériver, it., lat. derivare]. verb tranzitiv deriva

DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare) verb tranzitiv deriva

derivà v. 1. a-și avea cauza, a proveni: din ambițiune derivă multe rele; 2. Gram. a-și trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor sângele, umorile organismului. verb tranzitiv derivà

DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul. b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare. verb tranzitiv deriva

DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. A se trage, a proveni, a rezulta din... Multe deprinderi rele derivă din lene. ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul cuvintelor) A proveni, a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvînt din altul. Limba romînă derivă din limba latină. Cuvîntul romînesc « obraz » derivă din cuvîntul vechi slav « obrazŭ ». b) (Despre cuvinte; cu determinări introduse prin prep. « de la ») A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuvîntul « fierar » derivă de la « fier », căruia i s-a alipit sufixul « -ar ». 2. Tranz. (Tehn.) A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A abate vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale exis­tentă, construită sau improvizată în acest scop. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vîntului sau a unui curent; a devia. Vaporul derivă mult spre dreapta, din cauza furtunii. verb tranzitiv deriva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului derivat

derivat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derivat derivatul deriva derivata
plural derivați derivații derivate derivatele
genitiv-dativ singular derivat derivatului derivate derivatei
plural derivați derivaților derivate derivatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z