reduceri si promotii 2018
Definitie derivație - ce inseamna derivație - Dex Online

derivație definitie

DERIVÁȚIE s.f. 1. Ramificație, braț al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mișcarea sa de rotație. 3. Derivare (3) [în DN]. 4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții dintr-o altă zonă. [Gen. -iei, var. derivațiune s.f. / cf. fr. dérivation, it. derivazione, lat. derivatio]. substantiv feminin derivație

DERIVÁȚIE s. f. 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ◊ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio) substantiv feminin derivație

deriváție (-ți-e) s. f., art. deriváția (-ți-a), g.-d. art. deriváției; pl. deriváții, art. deriváțiile (-ți-i-) substantiv feminin derivație

DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis. substantiv feminin derivație

DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară (permanentă sau temporară) a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. Șoseaua fiind în repa­rație, automobilele o luau pe derivație. ♦ Lucrare prin care se abate un curs de apă (pentru irigație, alimenta­rea unui oraș etc.). 2. (Mil.) Abaterea unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. (Lingv.) Derivare (1 b). « Căsuță » este format prin derivație din « casă ».Fondul principal de cuvinte e în raporturi strînse cu structura gramaticală și datorită sistemului de derivație prin afixe sau alte mijloace. L. ROM. 1953, nr. 1, 23. Declinarea, conjugarea sau derivația cu­vintelor sînt legile organizării interne ale limbii. MACREA, F. 18. 4. (Mat.) Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcțiuni. – Variantă: (învechit) derivațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. III 29) s. f. substantiv feminin derivație

derivați(un)e f. 1. Med. acțiunea de a deriva; 2. Gram. modul cum o vorbă derivă dintr’alta. substantiv feminin derivațiune

*derivațiúne f. (lat. derivátio, -ónis). Acțiunea de a deriva, de a abate o apă (rîu, canal, lac). Apă abătută ast-fel. Med. Abaterea sîngeluĭ într’o parte ca să înlăture o iritațiune morbidă (revulsiune): vezicătorile provoacă o derivațiune a boaleĭ. Gram. Modu cum se formează un cuvînt din altu. Fiz. Comunicațiunea conductoare electrică pin mijlocu altuĭ conducător între doŭă puncte ale unuĭ circuit închis. Mar. Mișcarea pin care un corp se depărtează de direcțiunea normală. – Și -áție și -áre. substantiv feminin derivațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului derivație

derivație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derivație derivația
plural derivații derivațiile
genitiv-dativ singular derivații derivației
plural derivații derivațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z