dereticat definitie

credit rapid online ifn

DERETICÁT s. n. Faptul de a deretica.V. deretica. adjectivdereticat

DERETICÁT1 s. n. Faptul de a deretica; punere în rînduială, aranjare. Îi mai ținea in pat [pe copii], ca să n-o încurce la dereticatul casei. PAS, Z. I 247. adjectivdereticat

credit rapid online ifn

DERETICÁT2, -Ă, dereticați, -te, adj. (Despre interiorul unei case) Pus în rînduială; aranjat, curățat. (Atestat în forma deretecat) Lăuntrul odăii e deretecat de ți-e drag să te uiți la el. DELAVRANCEA, S. 7. – Variante: deretecát, -ă, direticát, -ă (ODOBESCU, S. I 95) adj. adjectivdereticat

derétic și dirétic, a -á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V. dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans. diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ derădic, deredic, derádic și derắtic. – Și derdíc, drădïc. V. chitesc, zăhăĭesc. verb tranzitivderetic

dereticá (derétic, dereticát), vb.1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus. verb tranzitivderetica

dereticá (a ~) vb., ind. prez. 3 derétică verb tranzitivderetica

dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE]. verb tranzitivdereticà

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare. verb tranzitivderetica

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I. verb tranzitivderetica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidereticat

dereticat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dereticat dereticatul deretica dereticata
plural dereticați dereticații dereticate dereticatele
genitiv-dativ singular dereticat dereticatului dereticate dereticatei
plural dereticați dereticaților dereticate dereticatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z