deretecat definitie

credit rapid online ifn

DERETECÁT, -Ă adj. v. dereticat. adjectivderetecat

DERETICÁT2, -Ă, dereticați, -te, adj. (Despre interiorul unei case) Pus în rînduială; aranjat, curățat. (Atestat în forma deretecat) Lăuntrul odăii e deretecat de ți-e drag să te uiți la el. DELAVRANCEA, S. 7. – Variante: deretecát, -ă, direticát, -ă (ODOBESCU, S. I 95) adj. adjectivdereticat

credit rapid online ifn

DERETECÁ vb. I v. deretica. verb tranzitivdereteca

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare. verb tranzitivderetica

DERETECÁ vb. I v. deretica. verb tranzitivdereteca

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I. verb tranzitivderetica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideretecat

deretecat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deretecat deretecatul dereteca deretecata
plural deretecați deretecații deretecate deretecatele
genitiv-dativ singular deretecat deretecatului deretecate deretecatei
plural deretecați deretecaților deretecate deretecatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z