dereteca definitie

credit rapid online ifn

DERETECÁ vb. I v. deretica. verb tranzitivdereteca

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare. verb tranzitivderetica

credit rapid online ifn

DERETECÁ vb. I v. deretica. verb tranzitivdereteca

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I. verb tranzitivderetica

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidereteca

dereteca  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dereteca deretecare deretecat deretecând singular plural
deretecând deretecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deretec (să)deretec deretecam deretecai deretecasem
a II-a (tu) dereteci (să)dereteci deretecai deretecași deretecaseși
a III-a (el, ea) deretecă (să)deretecai dereteca deretecă deretecase
plural I (noi) deretecăm (să)deretecăm deretecam deretecarăm deretecaserăm
a II-a (voi) deretecați (să)deretecați deretecați deretecarăți deretecaserăți
a III-a (ei, ele) deretecă (să)deretece deretecau dereteca deretecaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z