deregla definitie

DEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcționarea normală, a ieși sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler]. verb tranzitiv deregla

DEREGLÁ vb. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler) verb tranzitiv deregla

dereglá (a ~) (-re-gla) vb., ind. prez. 3 deregleáză verb tranzitiv deregla

DEREGLÁ, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler. verb tranzitiv deregla

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului deregla

deregla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deregla dereglare dereglat dereglând singular plural
dereglând dereglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dereglez (să) dereglez dereglam dereglai dereglasem
a II-a (tu) dereglezi (să) dereglezi dereglai dereglași dereglaseși
a III-a (el, ea) dereglea (să) dereglai deregla dereglă dereglase
plural I (noi) dereglăm (să) dereglăm dereglam dereglarăm dereglaserăm
a II-a (voi) dereglați (să) dereglați dereglați dereglarăți dereglaserăți
a III-a (ei, ele) dereglea (să) deregleze dereglau deregla dereglaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z