derebei definitie

credit rapid online ifn

DEREBÉI s. m. (Înv.) Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. – Tc. derebei. substantiv masculinderebei

derebeiu (derebeg) m. căpetenia celor nemulțumiți cu domnia Sultanului, numele micilor principi, cu puterea despotică, cari jăfuiau prin regiunile muntoase ale Anatoliei: tot viță de derebeghi de cei de cari tremura chiar Saraiu împărătesc, ca Pasvantoglu GHICA; a trăit ca un derebeiu până în anul 1874. OD. [Turc. DEREBEG, DEREBEY, lit. Domnul văii]. substantiv masculinderebeiu

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiderebei

derebei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derebei derebeiul
plural derebei derebeii
genitiv-dativ singular derebei derebeiului
plural derebei derebeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z