derdica definitie

credit rapid online ifn

derdíc V. deretic. verb tranzitivderdic

DERDICÁ vb. I v. deretica. verb tranzitivderdica

credit rapid online ifn

DERDICÁ vb. I v. deretica. verb tranzitivderdica

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare. verb tranzitivderetica

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I. verb tranzitivderetica

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiderdica

derdica  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)derdica derdicare derdicat derdicând singular plural
derdicând derdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) derdic (să)derdic derdicam derdicai derdicasem
a II-a (tu) derdici (să)derdici derdicai derdicași derdicaseși
a III-a (el, ea) derdică (să)derdicai derdica derdică derdicase
plural I (noi) derdicăm (să)derdicăm derdicam derdicarăm derdicaserăm
a II-a (voi) derdicați (să)derdicați derdicați derdicarăți derdicaserăți
a III-a (ei, ele) derdică (să)derdice derdicau derdica derdicaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z