derapare definitie

credit rapid online ifn

DERAPÁRE s.f. Acțiunea de a derapa și rezultatul ei; derapaj. ♦ Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. ♦ Deplasare laterală a unui avion la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. [< derapa]. substantiv femininderapare

derapáre s. f., g.-d. art. derapắrii; pl. derapắri substantiv femininderapare

credit rapid online ifn

DERAPÁRE, derapări, s. f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei. 3. Deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică. – V. derapa. substantiv femininderapare

DERAPÁRE, derapări, s. f. Faptul de a derapa. substantiv femininderapare

DERAPÁ vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper]. verbderapa

derapá (a ~) vb., ind. prez. 3 derapeáză verbderapa

DERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper) verbderapa

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper. verbderapa

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Des­pre vehicule cu roți de cauciuc sau despre sănii) A alu­neca într-o parte, față de direcția de înaintare (din ca­uza aderenței prea mici la sol). Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239. verbderapa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiderapare

derapare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular derapare deraparea
plural derapări derapările
genitiv-dativ singular derapări derapării
plural derapări derapărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z