derapa definitie

credit rapid online ifn

DERAPÁ vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper]. verbderapa

DERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper) verbderapa

credit rapid online ifn

derapá (a ~) vb., ind. prez. 3 derapeáză verbderapa

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper. verbderapa

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Des­pre vehicule cu roți de cauciuc sau despre sănii) A alu­neca într-o parte, față de direcția de înaintare (din ca­uza aderenței prea mici la sol). Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239. verbderapa

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiderapa

derapa  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)derapa derapare derapat derapând singular plural
derapând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să)—
a II-a (tu) (să)—
a III-a (el, ea) derapea (să)— derapa derapă derapase
plural I (noi) (să)—
a II-a (voi) (să)—
a III-a (ei, ele) derapea (să)derapeze derapau derapa derapaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z