deranjament definitie

credit rapid online ifn

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o mașină, la o instalație etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement]. substantiv neutruderanjament

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement) substantiv neutruderanjament

credit rapid online ifn

*deranjamént n., pl. e (fr. dérangement. V. aranjament). Acțiunea de a deranja, deranjare, răscolire. Starea lucruluĭ deranjat. Fig. Dezordine, turburare: deranjament de sănătate, de afacerĭ. – Pop. deránj, n., pl. urĭ. Fr. nu există această formă scurtă (Cp. cu ramburs). substantiv neutruderanjament

deranjamént s. n., pl. deranjaménte substantiv neutruderanjament

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine. substantiv neutruderanjament

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. substantiv neutruderanjament

DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defec­tare. Nu se poate vorbi la telefon din cauza unui deran­jament pe linie. 2. (Familiar, determinat prin «de stomac») Indi­gestie, diaree. substantiv neutruderanjament

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideranjament

deranjament  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deranjament deranjamentul
plural deranjamente deranjamentele
genitiv-dativ singular deranjament deranjamentului
plural deranjamente deranjamentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z