deranj definitie

DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja]. substantiv neutruderanj

DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja) substantiv neutruderanj

deránj s. n., pl. deránjuri substantiv neutruderanj

DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv). substantiv neutruderanj

DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorînduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, stînjenire, incomodare. Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj. CARAGIALE, O. I 117. ♦ (Rar) Oste­neală. Și-a privit numai hainele negre, gîndindu-se, poate, că deranjul îmbrăcării lor a fost degeaba. PAS, Z. I 96. substantiv neutruderanj

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine. substantiv neutruderanjament

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideranj

deranj  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deranj deranjul
plural deranjuri deranjurile
genitiv-dativ singular deranj deranjului
plural deranjuri deranjurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z