deraiere definitie

credit rapid online ifn

DERAIÉRE s.f. Acțiunea de a deraia. [Pron. -ra-ie-. / < deraia]. substantiv femininderaiere

deraiére s. f., g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri substantiv femininderaiere

credit rapid online ifn

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia. substantiv femininderaiere

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia. La curbe, locomotiva și vagoanele săreau pe șine și ame­nințau cu deraierea. MACEDONSKI, O. III 76. substantiv femininderaiere

DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe șine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe șine, de pe linie. ◊ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuție etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler]. verbderaia

deraiá (deraiéz, deraiát), vb.1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe șine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. Fr. dérailler.Der. deraiere, s. f. verbderaia

deraià v. a ieși din șine: trenul a deraiat (= fr. dérailler). verbderaià

DERAIÁ vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe șine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ◊ (p. ext.) a ieși din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler) verbderaia

deraiá (a ~) vb., ind. prez. 3 deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 deraiéze; ger. deraínd verbderaia

DERAIÁ, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler. verbderaia

DERAIÁ, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vehi­cule care merg pe șine: tren, tramvai etc.) A sări, a ieși de pe șine. La ieșirea din Buftea... a deraiat un tren de marfă. CARAGIALE, M. 142. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi aiurea, a se îndepăr­ta, a se abate de la subiect; a devia. A deraiat de la subiect. verbderaia

*deraĭéz v. intr. (fr. dé-railler, d. rail [engl. rail], șină. Cp. cu delirez). Ies din șine, sar de pe șine (vorbind de tren și tranvaĭ). Fig. A te purta prost, a devia din calea bună. – Curat rom. s’ar putea zice a desșina orĭ a deșina. verbderaĭez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideraiere

deraiere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deraiere deraierea
plural deraieri deraierile
genitiv-dativ singular deraieri deraierii
plural deraieri deraierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z