reduceri si promotii 2018
Definitie depravare - ce inseamna depravare - Dex Online

depravare definitie

DEPRAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; desfrânare, descompunere morală; corupție; depravațiune. [< deprava]. substantiv feminin depravare

depraváre (de-pra-) s. f., g.-d. art. depravắrii; pl. depravắri substantiv feminin depravare

depravare f. 1. alterațiune: depravarea sângelui; 2. fig. stricat: inimă depravată. substantiv feminin depravare

DEPRAVÁRE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție (2), blestemăție, desfrâu, depravațiune. – V. deprava. substantiv feminin depravare

DEPRAVÁRE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție, stricăciune, desfrînare. Princi­pesele sînt niște copile aproape, dar depravarea e în ochii lor. MACEDONSKI, O. II 277. substantiv feminin depravare

*depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre. substantiv feminin depravațiune

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare) verb deprava

!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză verb deprava

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea. verb depravà

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare]. verb deprava

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare. verb deprava

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral. verb deprava

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile. verb depravez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului depravare

depravare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depravare depravarea
plural depravări depravările
genitiv-dativ singular depravări depravării
plural depravări depravărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z