deprava definitie

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare]. verbdeprava

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare) verbdeprava

!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză verbdeprava

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea. verbdepravà

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare. verbdeprava

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral. verbdeprava

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile. verbdepravez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideprava

deprava verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)deprava	depravare	depravat	depravând	singular	plural
		(a)deprava	depravare	depravat	depravând	depravând	depravați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	depravez	(să)depravez	depravam	depravai	depravasem
	a II-a (tu)	depravezi	(să)depravezi	depravai	depravași	depravaseși
	a III-a (el, ea)	depravează	(să)depravai	deprava	depravă	depravase
plural	I (noi)	depravăm	(să)depravăm	depravam	depravarăm	depravaserăm
	a II-a (voi)	depravați	(să)depravați	depravați	depravarăți	depravaserăți
	a III-a (ei, ele)	depravează	(să)depraveze	depravau	depravară	depravaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z