depozitare definitie

DEPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depozita și rezultatul ei; înmagazinare; păstrare; depunere în depozit. [< depozita]. substantiv feminindepozitare

depozitáre s. f., g.-d. art. depozitắrii; pl. depozitắri substantiv feminindepozitare

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita. substantiv feminindepozitare

DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a de­pozita și rezultatul ei. Pornim să construim silozurile de depozitare pentru minereu. CĂLUGĂRU, O. P. 382. Șoproanele, căsuța păzitorului, aria de depozitare, cîteva vagonete... stau astăzi inutile. GALACTION, O. I 373. substantiv feminindepozitare

DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario]. substantiv masculin și feminindepozitar

DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire) substantiv masculin și feminindepozitar

*depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător. substantiv masculin și feminindepozitar

depozitár s. m., pl. depozitári substantiv masculin și feminindepozitar

depozitar m. căruia se încredințează un depozit. substantiv masculin și feminindepozitar

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din fr. dépositaire. substantiv masculin și feminindepozitar

DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. ◊ Fig. Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și națio­nalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72. substantiv masculin și feminindepozitar

depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre substantiv masculin și feminindepozitară

DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare) verb tranzitivdepozita

depozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 depoziteáză verb tranzitivdepozita

DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare]. verb tranzitivdepozita

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit. verb tranzitivdepozita

DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) în depozit. Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru sol­dați. C. PETRESCU, Î. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a încredința (un lucru) spre păstrare. Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul bănciiun sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1. verb tranzitivdepozita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidepozitare

depozitare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depozitare depozitarea
plural depozitări depozitările
genitiv-dativ singular depozitări depozitării
plural depozitări depozitărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z