depozitare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedepozitare
- Vezi aici mai multe rimedepozitare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudep
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DEPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depozita și rezultatul ei; înmagazinare; păstrare; depunere în depozit. [< depozita]. substantiv feminindepozitare
depozitáre s. f., g.-d. art. depozitắrii; pl. depozitắri substantiv feminindepozitare
DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita. substantiv feminindepozitare
DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei. Pornim să construim silozurile de depozitare pentru minereu. CĂLUGĂRU, O. P. 382. Șoproanele, căsuța păzitorului, aria de depozitare, cîteva vagonete... stau astăzi inutile. GALACTION, O. I 373. substantiv feminindepozitare
DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario]. substantiv masculin și feminindepozitar
DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire) substantiv masculin și feminindepozitar
*depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător. substantiv masculin și feminindepozitar
depozitár s. m., pl. depozitári substantiv masculin și feminindepozitar
depozitar m. căruia se încredințează un depozit. substantiv masculin și feminindepozitar
DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din fr. dépositaire. substantiv masculin și feminindepozitar
DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. ◊ Fig. Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72. substantiv masculin și feminindepozitar
depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre substantiv masculin și feminindepozitară
DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare) verb tranzitivdepozita
depozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 depoziteáză verb tranzitivdepozita
DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare]. verb tranzitivdepozita
DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit. verb tranzitivdepozita
DEPOZITÁ, depozitez, vb. I. Tranz. 1. A pune (ceva) în depozit. Am dat de un conglomerat păcătos. Trebuie să-l depozităm pentru baraj. JIANU, C. 132. Se întoarse... din ușă, alegînd de pe poliță un pachet de tutun rusesc, din rezerva depozitată înadins pentru soldați. C. PETRESCU, Î. II 3. 2. A pune (ceva) la loc sigur, a încredința (un lucru) spre păstrare. Depozitează în casa celui mai cinstit dintre cinstiți – casierul băncii – un sac cu monede de aur. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 3/1. verb tranzitivdepozita
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidepozitare
| depozitare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | depozitare | depozitarea |
| plural | depozitări | depozitările | |
| genitiv-dativ | singular | depozitări | depozitării |
| plural | depozitări | depozitărilor | |