depozit definitie

DEPÓZIT s.n. 1. Loc, construcție unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formațiilor de spate care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce este depus spre păstrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect în servantă, trapă sau buzunărașe. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito]. substantiv neutrudepozit

DEPÓZIT s. n. 1. loc, construcție unde se depun anumite materiale. ◊ formațiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. valori materiale sau bănești depuse spre păstrare și fructificare. 3. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment. 4. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic. (< lat. depositum, /2/ după fr. dépot) substantiv neutrudepozit

depózit s. n., pl. depózite substantiv neutrudepozit

*depózit n., pl. e (lat. de-pósitum, lucru depus, d. de-pónere, a depune; it. depósito, fr. dépôt. V. impozit). Lucru depus în păstrarea cuĭva. Amanet. Sediment, drojdie: în acest lichid s’a format un depozit. Zăcămînt. Cerc (bĭuroŭ), loc unde se adună tineriĭ ca să fie scrutațĭ: depozitele de recrutare-s cîte unu în fiecare capitală de județ. Loc unde-s arhivele unuĭ regiment, unuĭ corp de armată, uneĭ rețele de cale ferată orĭ ale alteĭ autoritățĭ. Med. Buboĭ, abces; tumoare. – Barb. depoŭ, pl. urĭ (după fr.). substantiv neutrudepozit

depozit n. 1. obiect depus, încredințat cuiva; 2. locul unde lucrurile sunt depuse; 3. depou; 4. sediment lăsat de un lichid. substantiv neutrudepozit

DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc.; magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Acumulare sedimentară de materiale provenite din dezagregarea rocilor sau de resturi ale organismelor pe fundul unui bazin acvatic ori pe uscat; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). substantiv neutrudepozit

DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care sînt depuse spre păstrare materiale de construcție, mărfuri, efecte militare etc.; magazie. Podul magaziilor destul de înalt... slujea ca depozit pentru mărfuri. V. ROM. noiembrie 1953, 14. Depozitele de muniții... la dracu ! rosti Vatamanu. CAMILAR, N. I 427. Tovarășul Praida este la depozitul de hîrtie. CAMIL PETRESCU, T. I 183. ♦ Formațiune militară în spatele frontului, care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. De dumneavoastră, domnule plotonier-major Omu, îmi scrie depozitul de la Tulcea că sînteți decedat. SADOVEANU, P. M. 103. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hîrtii de valoare depuse la o instituție bancară. Oricum, se va retrage din guvern, cu un depozit de cîteva milioane la o bancă elvețiană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 223. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. Dacă... în astă sară, n-oi scoate aceste hîrtii ce mi-au făgăduit că le-or ține în depozit, mîni... la termin sînt perdut ! NEGRUZZI, S. III 160. ♦ Depozit legal = exemplarele din fiecare lucrare tipărită, pe care tipografiile și editurile sînt obligate prin lege să le trimită Camerei Cărții din R.P.R., care le repartizează bibliotecilor publice mari. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. substantiv neutrudepozit