DEPOPULÁRE s.f. Acțiunea de a depopula și rezultatul ei; scădere, dispariție a populației (unei țări, a unei regiuni etc.). [Var. despopulare s.f. / < depopula]. substantiv feminindepopulare
DEPOPULÁRE, depopulări, s. f. Acțiunea de a depopula și rezultatul ei; reducere a populației unei țări, a unei regiuni etc. – V. depopula. substantiv feminindepopulare
DEPOPULÁRE, depopulări, s. f. Acțiunea de a depopula; scădere (din cauza războaielor, epidemiilor, emigrărilor etc.) a numărului locuitorilor dintr-o țară sau dintr-o regiune. Către sfîrșitul secolului al XVI-lea, s-a petrecut o depopulare în masă a satelor Țării Romînești, părăsite de către sătenii ajunși la deznădejde. IST. R.P.R. 195. substantiv feminindepopulare
DEPOPULÁ vb. I. tr. A distruge, a nimici o mare parte din populația unei țări, a unui teritoriu etc. [Var. despopula vb. I. / < de + popula, cf. it. depopolare]. verb tranzitivdepopula
depopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 depopuleáză verb tranzitivdepopula
DEPOPULÁ vb. tr. a distruge o mare parte din populația de plante, animale sau oameni dintr-un teritoriu. (< lat. depopulare) verb tranzitivdepopula
DEPOPULÁ, depopulez, vb. I. Tranz. (Despre calamități) A reduce numeric sau a distruge în mare parte populația unei țări, a unei regiuni. ♦ Refl. A se reduce drastic populația unei regiuni sau a unei țări din cauza sporului migratoriu sau natural negativ. – Din lat. depopulare. Cf. fr. dépeupler, it. depopolare. verb tranzitivdepopula
DEPOPULÁ, depopulez, vb. I. Tranz. (Despre anumite calamități) A distruge în mare parte populația unei țări, a unei regiuni, a unui oraș. Războaiele de jaf și cotropire au depopulat regiuni întregi. – Variantă: despopulá vb. I. verb tranzitivdepopula
depopulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | depopulare | depopularea |
plural | depopulări | depopulările | |
genitiv-dativ | singular | depopulări | depopulării |
plural | depopulări | depopulărilor |