DEPOLIZÁ vb. tr. a înlătura lustrul de pe o piesă (metalică). (după fr. dépolir) verb tranzitivdepoliza
depolizare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | depolizare | depolizarea |
plural | depolizări | depolizările | |
genitiv-dativ | singular | depolizări | depolizării |
plural | depolizări | depolizărilor |