DEPOLIMERIZÁRE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation]. substantiv feminindepolimerizare
DEPOLIMERIZÁRE s. f. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation) substantiv feminindepolimerizare
depolimerizáre s. f., g.-d. art. depolimerizắrii; pl. depolimerizắri substantiv feminindepolimerizare
DEPOLIMERIZÁRE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. d é p o l y m é r i s a t i o n. substantiv feminindepolimerizare
DEPOLIMERIZÁ vb. I. tr. A efectua operația de depolimerizare. [< fr. dépolymériser]. verb tranzitivdepolimeriza
DEPOLIMERIZÁ vb. tr. a efectua reacția de depolimerizare. (< fr. dépolymériser) verb tranzitivdepolimeriza
DEPOLIMERIZÁ, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser. verb tranzitivdepolimeriza
depolimerizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | depolimerizare | depolimerizarea |
plural | depolimerizări | depolimerizările | |
genitiv-dativ | singular | depolimerizări | depolimerizării |
plural | depolimerizări | depolimerizărilor |