DEPLORÁȚIE s.f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [Gen. -iei. / cf. fr. déploration, lat. deploratio]. substantiv feminindeplorație
DEPLORÁȚIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. déploration, lat. deploratio) substantiv feminindeplorație
deploráție (rar) (de-plo-, -ți-e) s. f., art. deploráția (-ți-a), g.-d. art. deploráției; pl. deploráții, art. deploráțiile (-ți-i-) substantiv feminindeplorație
DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio. substantiv feminindeplorație
deplorație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deplorație | deplorația |
plural | deplorații | deplorațiile | |
genitiv-dativ | singular | deplorații | deplorației |
plural | deplorații | deplorațiilor |