deplinătate definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedeplinătate
- Vezi aici mai multe rimedeplinătate
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudep
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cute
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuate
*deplinătáte f. (d. deplin). Calitatea de a fi deplin, plenitudine, perfecțiune: a fi în deplinătatea sănătățiĭ, a ajunge la deplinătatea mințiĭ. substantiv feminindeplinătate
deplinătáte (de-pli-) s. f., g.-d. art. deplinătắții substantiv feminindeplinătate
DEPLINĂTÁTE s. f. Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine. – Deplin + suf. -ătate. substantiv feminindeplinătate
DEPLINĂTÁTE s. f. Faptul de a fi deplin; desăvîrșire, perfecțiune, plenitudine. Cum să-ți explic ?... Numai cine iubește drept și cinstit simte deplinătatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU, R. 132. După două săptămîni de grăunțe și de săceală, Pisicuța – așa o botezasem pe iapă – reintrase în deplinătatea formelor alese. HOGAȘ, M. N. 10. Unitatea de caracter și punerea ei în evidență formează frumusețea și deplinătatea tipului lui Levante. MACEDONSKI, O. IV 73. substantiv feminindeplinătate
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideplinătate
| deplinătate | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | deplinătate | deplinătatea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | deplinătăți | deplinătății |
| plural | — | — | |