deplanare definitie
- Vezi aici mai multe rimedeplanare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudep
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DEPLANÁRE s.f. Curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. [< deplana]. substantiv feminindeplanare
DEPLANÁRE s. f. curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. (< de2- + plan) substantiv feminindeplanare
deplanáre (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplanắrii; pl. deplanắri substantiv feminindeplanare
DEPLANÁRE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Pref. de- + plan. substantiv feminindeplanare
DEPLANÁ vb. I. tr., refl. A (se) curba, a-și pierde calitatea de a fi plan. [Et. incertă]. verb tranzitivdeplana
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideplanare
| deplanare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | deplanare | deplanarea |
| plural | deplanări | deplanările | |
| genitiv-dativ | singular | deplanări | deplanării |
| plural | deplanări | deplanărilor | |