reduceri si promotii 2018
Definitie dependență - ce inseamna dependență - Dex Online

dependență definitie

DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr. dépendant) adjectiv dependent

dependént adj. m., pl. dependénți; f. dependéntă, pl. dependénte adjectiv dependent

dependent a. ce depinde. adjectiv dependent

DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. dépendant. adjectiv dependent

DEPENDÉNT, -Ă adj. Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependență economică sau politică. [< fr. dépendant]. adjectiv dependent

*dependént, -ă adj. (lat. dépendens, -éntis). Care depinde de altu, subordonat, supus: semănăturile-s dependente de ploaĭe, Pocuția era dependentă de Moldova. adjectiv dependent

DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde, care atîrnă (de cineva sau ceva); (despre țări) lipsit de autonomie economică sau politică, stăpînit și exploatat de alt stat. Mișcarea de eliberare a popoarelor din țările dependente și coloniale. adjectiv dependent

DEPENDÉNȚĂ s.f. 1. Situația de a fi dependent; stare de subordonare; atârnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ◊ Dependența drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dépendance]. substantiv feminin dependență

*dependénță f., pl. e (d. dependent; fr. dépendance). Subordonare, supunere: dependența Egiptuluĭ față de Anglia. Pl. Părțĭ accesoriĭ ale uneĭ case (heĭuri), ca șoproane, grajdurĭ, camere maĭ micĭ ș.a. substantiv feminin dependență

dependénță (subordonare) s. f., g.-d. art. dependénței; pl. dependénțe substantiv feminin dependență

dependență f. 1. stare de supunere; 2. accesoriul unui lucru principal: dependențele casei. substantiv feminin dependență

DEPENDÉNȚĂ s. f. 1. situația de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptuldiferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicație cronică rezultând din absorbția repetată a unui drog sau medicament și care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbție. (< fr. dépendance) substantiv feminin dependență

DEPENDÉNȚĂ s. f. Stare de atîrnare, de subor­donare; supunere. Lipsa de comerț nedînd o dezvoltare stării de mijloc, ea, ca și poporul, se afla slabă în privința boierilor și după organizația militară a țării, în depen­dența de un soldat de șeful său. BĂLCESCU, O. II 15. substantiv feminin dependență

DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. 1. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. ♦ (Jur.) Subordonare economică, politică etc. a unei țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale. 2. (Mat.) Relația dintre diferitele valori ale unei variabile cărora le corespund valori ale altei variabile. 3. Tulburare psihică manifestată prin lipsă de inițiativă, prin atașament total față de unele persoane. 4. Stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente. – Din fr. dépendance. substantiv feminin dependență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dependență

dependență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dependență dependența
plural dependențe dependențele
genitiv-dativ singular dependențe dependenței
plural dependențe dependențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z