reduceri si promotii 2018
Definitie depănătoare - ce inseamna depănătoare - Dex Online

depănătoare definitie

vîrtélniță și (Mold. sud și) vîrténiță f., pl. e (nsl. vretenica, macara, bg. vŭrtel, frigare, d. vŭrtĭy, învîrtesc). Unealtă de depănat, numită și depănătoare. substantiv feminin vîrtelniță

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ. substantiv feminin depănătoare

DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. 3. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător. substantiv feminin depănătoare

depănătoáre2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri substantiv feminin depănătoare

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță. substantiv feminin depănătoare

DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță. substantiv feminin depănătoare

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. – Depăna + suf. -ător. substantiv masculin și feminin depănător

depănătór1 (muncitor) s. m., pl. depănătóri substantiv masculin și feminin depănător

depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre substantiv masculin și feminin depănător

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător. substantiv masculin și feminin depănător

DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. substantiv masculin și feminin depănător

DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat. substantiv masculin și feminin depănător

DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor]. substantiv masculin și feminin depanator

DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor) substantiv masculin și feminin depanator

depanator, depanatori s. m. (glum.) medic. substantiv masculin și feminin depanator

depanatór (reparator) s. m., pl. depanatóri substantiv masculin și feminin depanator

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor. substantiv masculin și feminin depanator

DEPANATÓR, -OÁRE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor. substantiv masculin și feminin depanator

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor care repară autovehicule, mașini, aparate aflate în pană. substantiv masculin și feminin depanator

depănătoáre1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre substantiv masculin și feminin depănătoare

*depanatoáre (reparatoare) s. f., g.-d. art. depanatoárei; pl. depanatoáre substantiv masculin și feminin depanatoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului depănătoare

depănătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănătoare depănătoarea
plural depănători depănătorile
genitiv-dativ singular depănători depănătorii
plural depănători depănătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z