deochea definitie

deóchĭ, a -cheá v. tr. (de și ochĭ.Deóchĭ, deochĭ, deoáche, deochém, deocheáțĭ, deoáche; deocheám; deocheáĭ, -cheáșĭ, -ché; să deoáche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă aruncînd o privire rea, invidioasă, de mirare ș.a.: nu te uita așa mult la copil să nu-l deochĭ! V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep să decad din cauza deochĭuluĭ. Fig. Mă compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre răŭ: timpu se deoache. – În vest a 2-chĭa. În Mold. sud dióchĭ, diochét, a diocheá, în nord a dioché. Cp. cu trunchez. verb tranzitivdeochĭ

deocheá (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deóchi, 3 deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáți; conj. prez. 1 și 2 sg. să deóchi, 3 să deoáche; ger. deochínd; part. deocheát verb tranzitivdeochea

deochià v. 1. a fermeca cu privirea: să nu deoachie copilașul CR.; 2. fig. a se face mai rău: s’a deochiat vremea CR. [V. deochiu]. verb tranzitivdeochià

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-.Var.: diocheá vb. I] – Din deochi. verb tranzitivdeochea

DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În super­stiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, cali­tățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi ! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cava­leri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea ! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul ! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30. verb tranzitivdeochea

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideochea

deochea  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deochea deochere deocheat deochind singular plural
deochind deocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deochi (să)deochi deocheam deocheai deocheasem
a II-a (tu) deochi (să)deochi deocheai deocheași deocheaseși
a III-a (el, ea) deoache (să)deocheai deochea deoche deochease
plural I (noi) deochem (să)deochem deocheam deochearăm deocheaserăm
a II-a (voi) deocheați (să)deocheați deocheați deochearăți deocheaserăți
a III-a (ei, ele) deoache (să)deoache deocheau deochea deocheaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z