reduceri si promotii 2018
Definitie denumire - ce inseamna denumire - Dex Online

denumire definitie

DENUMÍRE s.f. Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. [< denumi]. substantiv feminin denumire

DENUMÍRE s. f. faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi) substantiv feminin denumire

denumíre s. f., g.-d. art. denumírii; pl. denumíri substantiv feminin denumire

DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. ♦ Element obligatoriu (alături de sediu) de identificare a unei persoane juridice (firme). – V. denumi. substantiv feminin denumire

DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi. 1. Numire. 2. Nume dat (unei ființe sau unui lucru); cuvînt, vorbă cu care numim ceva. Denumirea romînească de « graure », dată unei alte păsări, pe care tot Marțial o pune în opozițiune cu « turdı » (= sturz). ODOBESCU, S. III 29. substantiv feminin denumire

DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer]. verb tranzitiv denumi

DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer) verb tranzitiv denumi

denumì v. a desemna cu un nume. verb tranzitiv denumì

denumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. denumésc, imperf. 3 sg. denumeá; conj. prez. 3 denumeáscă verb tranzitiv denumi

DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – Din fr. dénommer (după nume). verb tranzitiv denumi

DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui un nume unei ființe sau unui lucru; a numi. Stilul mu­zical, cam pipernicit... al secolului din urmă, stil pe care l-au denumit în țările occidentale cu porecla comică de stilul perucilor. ODOBESCU, S. III 95. ♦ (Învechit) A desemna. (Refl. pas.) Acea comisie [filologică] se și denumi. ODOBESCU, S. I 486. verb tranzitiv denumi

*denumésc v. tr. (de- și numesc, după fr. dénommer). Numesc o persoană într’un act, o menționez pe nume. – Barb. ardelenesc (după germ. ernennen): a denumi pe cineva într’o funcțiune îld. a-l numi. verb tranzitiv denumesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului denumire

denumire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denumire denumirea
plural denumiri denumirile
genitiv-dativ singular denumiri denumirii
plural denumiri denumirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z