denumi definitie

credit rapid online ifn

DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer]. verb tranzitivdenumi

DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer) verb tranzitivdenumi

credit rapid online ifn

denumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. denumésc, imperf. 3 sg. denumeá; conj. prez. 3 denumeáscă verb tranzitivdenumi

denumì v. a desemna cu un nume. verb tranzitivdenumì

DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – Din fr. dénommer (după nume). verb tranzitivdenumi

DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui un nume unei ființe sau unui lucru; a numi. Stilul mu­zical, cam pipernicit... al secolului din urmă, stil pe care l-au denumit în țările occidentale cu porecla comică de stilul perucilor. ODOBESCU, S. III 95. ♦ (Învechit) A desemna. (Refl. pas.) Acea comisie [filologică] se și denumi. ODOBESCU, S. I 486. verb tranzitivdenumi

*denumésc v. tr. (de- și numesc, după fr. dénommer). Numesc o persoană într’un act, o menționez pe nume. – Barb. ardelenesc (după germ. ernennen): a denumi pe cineva într’o funcțiune îld. a-l numi. verb tranzitivdenumesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidenumi

denumi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)denumi denumire denumit denumind singular plural
denumind denumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denumesc (să)denumesc denumeam denumii denumisem
a II-a (tu) denumești (să)denumești denumeai denumiși denumiseși
a III-a (el, ea) denumește (să)denumeai denumea denumi denumise
plural I (noi) denumim (să)denumim denumeam denumirăm denumiserăm
a II-a (voi) denumiți (să)denumiți denumeați denumirăți denumiserăți
a III-a (ei, ele) denumesc (să)denumească denumeau denumi denumiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z