DENS adj. Cu o mare masă pe unitatea de volum; des, compact. [< lat. densus, cf. fr. dense, it. denso]. adjectivdens
DENS, -Ă adj. cu o mare masă pe unitatea de volum; compact. (< fr. dense, lat. densus) adjectivdens
*dens, -ă adj. (lat. densus, de unde și des). Fiz. Des, compact, care conține multă materia în puțin volum, ca auru, plumbu ș.a. adjectivdens
dens adj. m., pl. denși; f. dénsă, pl. dénse adjectivdens
dens a. des, compact. adjectivdens
DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate mare; cu părțile componente strâns unite; compact, des. – Din fr. dense, lat. densus. adjectivdens
DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre substanțe, corpuri, soluții) Care are o masă mare pe unitatea de volum; cu părțile componente strîns unite; compact, des. Gaz dens. ▭ Pînă vineri seara, ninsoarea densă, compactă nu încetase încă. BOGZA, Ț. 27. ◊ Fig. Stînd cu fața întoarsă, în întuneric, și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. IBRĂILEANU, A. 206. adjectivdens
| dens adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dens | densul | densă | densa |
| plural | denși | denșii | dense | densele | |
| genitiv-dativ | singular | dens | densului | dense | densei |
| plural | denși | denșilor | dense | denselor | |