denegat definitie

*denég, a -á v. tr. (lat. dé-nego, -negáre, de unde și fr. dénier). Neg, refuz: a denega să facĭ dreptate cuĭva. verb tranzitivdeneg

DENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. denég. / < lat., it. denegare]. verb tranzitivdenega

DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare) verb tranzitivdenega

denegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deneágă verb tranzitivdenega

denegà v. a nega cu totul, a refuza: a denega dreptatea. verb tranzitivdenegà

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier. verb tranzitivdenega

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A nega, a tăgădui. Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. 2. (Învechit) A refuza. Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536. verb tranzitivdenega