denega definitie

*denég, a -á v. tr. (lat. dé-nego, -negáre, de unde și fr. dénier). Neg, refuz: a denega să facĭ dreptate cuĭva. verb tranzitivdeneg

DENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. denég. / < lat., it. denegare]. verb tranzitivdenega

DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare) verb tranzitivdenega

denegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deneágă verb tranzitivdenega

denegà v. a nega cu totul, a refuza: a denega dreptatea. verb tranzitivdenegà

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier. verb tranzitivdenega

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A nega, a tăgădui. Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. 2. (Învechit) A refuza. Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536. verb tranzitivdenega

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidenega

denega  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)denega denegare denegat denegând singular plural
denegând denegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deneg (să)deneg denegam denegai denegasem
a II-a (tu) denegi (să)denegi denegai denegași denegaseși
a III-a (el, ea) denea (să)denegai denega denegă denegase
plural I (noi) denegăm (să)denegăm denegam denegarăm denegaserăm
a II-a (voi) denegați (să)denegați denegați denegarăți denegaserăți
a III-a (ei, ele) denea (să)denege denegau denega denegaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z