DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare]. verb tranzitivdenatura
DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer) verb tranzitivdenatura
denaturá (a ~) vb., ind. prez. 3 denatureáză verb tranzitivdenatura
denaturà v. 1. a schimba natura: nu denaturați cugetarea mea; 2. a lipsi de sentimentele naturale; ambițiunea denaturează inima. verb tranzitivdenaturà
DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer. verb tranzitivdenatura
DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (adesea intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, idei, fapte etc.; a deforma, a altera, a falsifica. A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6. Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64. 2. (Ind.) A adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină spre a-l face impropriu pentru destinația inițială. A denatura petrolul. verb tranzitivdenatura
*denaturéz v. tr. (de- și natură; fr. dénaturer). Schimb constituțiunea naturală a unuĭ lucru, de ex., amestecînd în spirt o substanță care-l face impropriŭ consumațiuniĭ (de a fi băut). Fig. Falsific: a denatura o informațiune. Corpu, stric, înrăĭesc: politica denaturează caracteru. verb tranzitivdenaturez
denatura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)denatura | denaturare | denaturat | denaturând | singular | plural | ||
denaturând | denaturați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | denaturez | (să)denaturez | denaturam | denaturai | denaturasem | |
a II-a (tu) | denaturezi | (să)denaturezi | denaturai | denaturași | denaturaseși | ||
a III-a (el, ea) | denaturează | (să)denaturai | denatura | denatură | denaturase | ||
plural | I (noi) | denaturăm | (să)denaturăm | denaturam | denaturarăm | denaturaserăm | |
a II-a (voi) | denaturați | (să)denaturați | denaturați | denaturarăți | denaturaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | denaturează | (să)denatureze | denaturau | denaturară | denaturaseră |