demonstrare definitie
- Vezi aici mai multe sinonime demonstrare
- Vezi aici mai multe rime demonstrare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu de
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu dem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu are
DEMONSTRÁRE s.f. Acțiunea de a demonstra și rezultatul ei; dovedire, argumentare. [< demonstra]. substantiv feminindemonstrare
demonstráre s. f., g.-d. art. demonstrắrii; pl. demonstrắri substantiv feminindemonstrare
DEMONSTRÁRE, demonstrări, s. f. Acțiunea de a demonstra și rezultatul ei; dovedire, argumentare. – V. demonstra. substantiv feminindemonstrare
DEMONSTRÁRE, demonstrări, s. f. Acțiunea de a demonstra și rezultatul ei; dovedire cu exemple, argumentare. Locul în care a fost construită cetatea e un teribil punct strategic, ale cărui virtuți n-au nevoie de demonstrare. BOGZA, C. O. 213. La o lecție de filologie, însoțită de demonstrări la tablă, Manolaș se găsi față în față cu colega lui. GALACTION, O. I 625. substantiv feminindemonstrare
DEMONSTRÁ vb. I. tr. A dovedi adevărul (sau neadevărul) unei afirmații pe cale de raționament sau prin exemple concrete. 2. intr. A lua parte la o demonstrație; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare. [< lat. demonstrare, cf. fr. démontrer]. verb tranzitivdemonstra
demonstrá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonstreáză verb tranzitivdemonstra
demonstrà v. 1. a proba într’un mod evident; 2. a preda o lecțiune arătând lucrul, de care se vorbește. verb tranzitivdemonstrà
DEMONSTRÁ vb. I. tr. a arăta în mod convingător, pe cale de raționament sau prin exemple concrete, (ne)adevărul unei afirmații. ◊ a dovedi, prin calcule și raționamente, adevărul exprimat într-o teoremă, într-un enunț. II. intr. a lua parte la o demonstrație; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare. (< lat. demonstrare, după fr. démontrer, /II/ rus. demonstrirovati) verb tranzitivdemonstra
DEMONSTRÁ, demonstrez, vb. I. 1. Tranz. A arăta în mod convingător, prin argumente, prin raționamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmații, al unui fapt etc.; a proba, a dovedi. ♦ A face dovada, prin calcule și prin raționamente, a adevărului exprimat într-o teoremă, într-o formulă etc. 2. Intranz. (Despre mulțimi de oameni) A manifesta. – Din fr. démontrer, lat. demonstrare. verb tranzitivdemonstra
DEMONSTRÁ, demonstrez, vb. I. 1. Tranz. A arăta într-un mod convingător, prin argumente sau prin exemple concrete, adevărul (sau neadevărul) unei afirmații, al unui fapt etc.; a dovedi, a proba, a învedera ceva prin argumente logice. [Îi] demonstrase că nu era ce-și închipuia. CARAGIALE, O. III 13. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ A face dovada adevărului exprimat printr-o teoremă. 2. Intranz. A lua atitudine pentru sau împotriva unui fapt, a unei măsuri sau a unei acțiuni; a participa la o demonstrație, a manifesta. Manifestanții au demonstrat pentru pace. verb tranzitivdemonstra
*demonstréz v. tr. (lat. de-monstrare. V. mustru, monitor). Probez înlăturînd orĭ-ce îndoĭală: Newton a demonstrat legea gravitațiuniĭ. Arăt, denot: roșeața demonstrează rușinea. Explic arătînd obĭectu despre care vorbesc. – Rar demonstru, -ștri, -stră. verb tranzitivdemonstrez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidemonstrare
| demonstrare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | demonstrare | demonstrarea |
| plural | demonstrări | demonstrările | |
| genitiv-dativ | singular | demonstrări | demonstrării |
| plural | demonstrări | demonstrărilor | |