DEMONÍSM s.n. (Liv.) Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine, răzvrătire demonică. ♦ Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului. [< fr. démonisme]. substantiv neutrudemonism
DEMONÍSM s. n. 1. credință în demoni. 2. atitudine, răzvrătire demonică; satanism (2). (< fr. démonisme) substantiv neutrudemonism
demonísm s. n. substantiv neutrudemonism
DEMONÍSM s. n. Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine diabolică. – Din fr. démonisme. substantiv neutrudemonism
demonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | demonism | demonismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | demonism | demonismului |
plural | — | — |