DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Care nu mai este la modă; învechit, perimat. V. demoda. Cf. fr. d é m o d é. adjectivdemodat
DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Ieșit din modă sau din uz; învechit, perimat. Un birou mare demodat, cu două fotolii de piele în față, multe dosare, cărți, ziare. CAMIL PETRESCU, T. I 179. Radu Comșa află ceea ce nu mai observase de multă vreme, că hainele lui sînt demodate, sărace, scurte și strîmte. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ (Adverbial) Bunica... e foarte demodat îmbrăcată. CAMIL PETRESCU, T. III 25. adjectivdemodat
DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder]. verbdemoda
DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder) verbdemoda
!demodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodeáză verbdemoda
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder. verbdemoda
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta de a fi la modă, a ieși din modă; a se învechi, a se perima. Soarta pălăriilor, a rochiilor... de « ultima modă », care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44. verbdemoda
*demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat. verbdemodez
demodat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | demodat | demodatul | demodată | demodata |
plural | demodați | demodații | demodate | demodatele | |
genitiv-dativ | singular | demodat | demodatului | demodate | demodatei |
plural | demodați | demodaților | demodate | demodatelor |