DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder]. verbdemoda
DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder) verbdemoda
!demodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodeáză verbdemoda
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder. verbdemoda
DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta de a fi la modă, a ieși din modă; a se învechi, a se perima. Soarta pălăriilor, a rochiilor... de « ultima modă », care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44. verbdemoda
*demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat. verbdemodez
demoda verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)demoda | demodare | demodat | demodând | singular | plural | ||
demodând | demodați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | demodez | (să)demodez | demodam | demodai | demodasem | |
a II-a (tu) | demodezi | (să)demodezi | demodai | demodași | demodaseși | ||
a III-a (el, ea) | demodează | (să)demodai | demoda | demodă | demodase | ||
plural | I (noi) | demodăm | (să)demodăm | demodam | demodarăm | demodaserăm | |
a II-a (voi) | demodați | (să)demodați | demodați | demodarăți | demodaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | demodează | (să)demodeze | demodau | demodară | demodaseră |