demisiona definitie

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner]. verb demisiona

DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner) verb demisiona

demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză verb demisiona

demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune. verb demisionà

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner. verb demisiona

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PE­TRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-. verb demisiona

*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-. verb demisionez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului demisiona

demisiona   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demisiona demisionare demisionat demisionând singular plural
demisionând demisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demisionez (să) demisionez demisionam demisionai demisionasem
a II-a (tu) demisionezi (să) demisionezi demisionai demisionași demisionaseși
a III-a (el, ea) demisionea (să) demisionai demisiona demisionă demisionase
plural I (noi) demisionăm (să) demisionăm demisionam demisionarăm demisionaserăm
a II-a (voi) demisionați (să) demisionați demisionați demisionarăți demisionaserăți
a III-a (ei, ele) demisionea (să) demisioneze demisionau demisiona demisionaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z