DEMATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser]. verb tranzitivdematerializa
DEMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser) verb tranzitivdematerializa
dematerializá (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializeáză verb tranzitivdematerializa
DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser. verb tranzitivdematerializa
dematerializa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dematerializa | dematerializare | dematerializat | dematerializând | singular | plural | ||
dematerializând | dematerializați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dematerializez | (să)dematerializez | dematerializam | dematerializai | dematerializasem | |
a II-a (tu) | dematerializezi | (să)dematerializezi | dematerializai | dematerializași | dematerializaseși | ||
a III-a (el, ea) | dematerializează | (să)dematerializai | dematerializa | dematerializă | dematerializase | ||
plural | I (noi) | dematerializăm | (să)dematerializăm | dematerializam | dematerializarăm | dematerializaserăm | |
a II-a (voi) | dematerializați | (să)dematerializați | dematerializați | dematerializarăți | dematerializaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dematerializează | (să)dematerializeze | dematerializau | dematerializară | dematerializaseră |