demagnetizare definitie

credit rapid online ifn

DEMAGNETIZÁRE s.f. Faptul de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. [< demagnetiza]. substantiv feminindemagnetizare

demagnetizáre s. f., g.-d. art. demagnetizắrii; pl. demagnetizắri substantiv feminindemagnetizare

credit rapid online ifn

DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza. substantiv feminindemagnetizare

DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser]. verb tranzitivdemagnetiza

DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser) verb tranzitivdemagnetiza

demagnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demagnetizeáză verb tranzitivdemagnetiza

DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser. verb tranzitivdemagnetiza

DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. verb tranzitivdemagnetiza

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidemagnetizare

demagnetizare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demagnetizare demagnetizarea
plural demagnetizări demagnetizările
genitiv-dativ singular demagnetizări demagnetizării
plural demagnetizări demagnetizărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z