DEMAGNETIZÁRE s.f. Faptul de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. [< demagnetiza]. substantiv feminindemagnetizare
DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza. substantiv feminindemagnetizare
DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser]. verb tranzitivdemagnetiza
DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser) verb tranzitivdemagnetiza
demagnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demagnetizeáză verb tranzitivdemagnetiza
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser. verb tranzitivdemagnetiza
DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. verb tranzitivdemagnetiza
demagnetizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | demagnetizare | demagnetizarea |
plural | demagnetizări | demagnetizările | |
genitiv-dativ | singular | demagnetizări | demagnetizării |
plural | demagnetizări | demagnetizărilor |